Francmasoneria este una dintre cele mai vechi societăţi fraternale. Datele de mai jos vor încerca să explice felul în care Francmasoneria este practicată de către MAREA LOJĂ NAŢIONALĂ DIN ROMÂNIA, Mare Lojă care administrează toate Lojile regulare de pe teritoriul României. De asemenea, explicaţiile ce urmează vor încerca cu bună credinţă să corijeze unele idei preconcepute despre Francmasonerie.
Francmasoneria nu poate fi de fapt definită în câteva propozitii. Cel mai adesea se spune despre Francmasonerie că este un sistem alegoric al moralităţii, ilustrat prin simboluri. Este adevărat, însă că ea reprezintă mult mai mult. Putem vorbi despre ea ca de un curs despre moralitate care face apel la alegorie şi simbol, însă, pe lângă această semnificaţie, Masoneria este şi o societate organizată, o Fraternitate.
Cultivând în rândul membrilor săi principiile responsabilităţii, moralităţii şi adevărului, Francmasoneria îi încurajează pe francmasoni să urmeze şi în viaţa de toate zilele lecţiile învăţate în timpul ritualurilor alegorice, ritualuri ce au fost prezervate cu grijă de-alungul secolelor.
Condiţia esenţială pe a putea fi primit în Ordin este credinţa în Divinitate şi în nemurirea sufletului, Divinitate denumită generic Marele Arhitect al Universului.
Ordinul este deschis pentru bărbaţii de orice rasă sau religie, de buna reputaţie şi care indeplinesc condiţia esenţială de admitere menţionată mai sus.
Francmasoneria nu este o religie şi nici un substitut al religiei. Ea se adresează practicanţilor oricărei religii, aceştia având deplina libertate după intrarea în Ordin să-şi urmeze nestingheriţi credinţa. În pofida acestei libertăţi, membrilor Frăţiei le este interzis - sub sancţiunea iregularităţii masonice - să dezbata sau să se angreneze în dispute pe teme religioase.
De la începuturile sale, Francmasoneria a urmat şi urmează cu consecvenţă cele Trei Mari Principii, respectiv:
- IUBIREA FRATERNĂ - aceasta însemnă că fiecare Francmason adevarat va manifesta toleranţă şi respect fata de opiniile semenilor săi şi se va comporta în orice împrejurare cu bunătate şi înţelegere faţă de orice fiinţă umană.
- ÎNTR-AJUTORAREA - aceasta însemnând că toţi Francmasonii sunt învăţaţi să practice aceasta virtute, nu numai pentru membrii familiei sale ci şi faţă de membrii societăţii în care trăiesc, principiu ce trebuie urmat prin eforturi individuale. Soarta orfanilor, suferinzilor şi a celor vârstnici a constituit din cele mai vechi timpuri o preocupare permanentă a membrilor Ordinului.
- ADEVĂRUL - constituie pentru Francmasoni piatra de încercare a instruirii lor, acest principiu trebuind să prevaleze în orice imprejurare s-ar afla.
Francmasonii cred cu tărie că transpunerea în viaţă a acestor trei principii este singura cale de atingere a celor mai înalte standarde comportamentale ale vieţii fiecărei fiinţe umane.
Francmasoneria cere fiecărui membru să respecte cu stricteţe legile ţării în care activează şi să nu participle la nici un complot ce ar viza suveranitatea sau bunăstarea propriului popor sau a tarii care temporar îl gazduieşte, cazul contrar atragând expulzarea din Ordin.
Principiile Francmasoneriei nu se afla în conflict cu îndatoririle cetăţeneşti ale membrilor Ordinului, ci din contră Frăţia cere fiecărui membru să îşi indeplinească cu loialitate îndatoririle cetăţeneşti.
Folosirea de catre un Francmason a calităţii sale de membru al MARII LOJI NAŢIONALE DIN ROMÂNIA în scopul de a favoriza propriile afaceri sau ale apropiaţilor săi, sau în scopul obţinerii altor avantaje - indiferent de natura lor - este aspru sancţionată, deoarece un asemenea act ar contraveni flagrant cu angajamentele asumate la admiterea în Ordin.
De asemenea trebuie precizat că în orice împrejurare obligaţiile Francmasonului ca cetăţean trebuie să prevaleze faţă de orice altă obligaţie ce şi-ar fi asumat-o faţă de un Frate.
Francmasoneria este o societate discretă şi nu secretă. Singurele "secrete" cultivate în Ordin sunt cele referitoare la ritualuri şi modurile de recunoaştere între Fraţi, aceste "secrete" fiind mai mult o problemă de tradiţie.
Statutul Ordinului este public, fiind inregistrat la Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, principiile şi cutumele, alături de scopurile sale sunt publice, iar dacă unele probleme interne nu sunt date publicităţii, acesta atitudine se înscrie în normalitatea atitudinii oricărei asociaţii în a-şi trata cu o doza de discreţie anumite probleme.
Respectând opţiunile politice ale membrilor săi, Francmasoneria interzice însă dezbaterea şi adoptarea de rezoluţii în Loji pe probleme politice, cazul contrar atragând iregularitatea şi expulzarea din Ordin.
Francmasoneria Regulară Universală este practicată de numeroase Mari Loji independente ce respectă cu stricteţe condiţia de baza pentru accederea în Ordin, respectiv credinţa în Fiinţa Supremă şi în nemurirea sufletului, precum şi acele minunate cutume ale Fraţiei, cunoscute sub denumirea de Landmark-uri. Există însă unele Mari Loji, precum şi alte corpuri pretins masonice care nu cer membrilor să creadă în Fiinţa Supremă şi le permit acestora să dezbată şi să adopte în Loji rezoluţii pe teme politice. Aceste Mari Loji, precum şi organizaţiile pretinse masonice nu sunt recunoscute ca regulare de către Marea Lojă Unită a Angliei şi implicit de întreaga Francmasonerie Universală Regulară.
În concluzie, Francmasonul este dator în primul rând să-şi facă datoria faţă de Creatorul Suprem - indiferent sub ce nume este cunoscut - potrivit credintei sale şi apoi să-şi slujeasca cu devotement şi loialitate ţara.
De asemenea, se poate afirma fără nici o reţinere ca toate ideile mai sus expuse nu aparţin exclusiv Francmasoneriei, dar toate pot fi acceptate de către oamenii de bună credinţă cărora le pasă dacă mâine vom avea sau nu o lume mai bună.
Etimologic vorbind, Francmasoneria este o asociaţie a zidarilor (masoni) liberi. Adjectivul "franc" desemna în Evul Mediu francez pe cineva scutit de dările feudale. Cuvântul franc-mason, încetăţenit în România prin sec. al XVIII-lea de un cleric, vine pe filiera franceză, cuvântul regăsindu-se totodată şi cu acelasi sens şi în celelalte mari limbi europene: Freemason (în engleză), Freimaurer (în germană), Liberi Muratori (în italiană).
Situaţia privilegiată a acestei asociaţii a constructorilor medievali - căreia putem să-i spunem - fără teama de a greşi - breaslă, vine din faptul că membrii ei erau constructorii bisericilor şi ai catedralelor. Toate domurile şi catedralele artei gotice europene au fost ridicate de Francmasoni. În perioada sec. al X-lea - sec. al XVII-lea aceasta a fost principala îndeletnicire a Francmasoneriei, căreia i s-a spus Francmasoneria operativă.
Francmasoneria operativă a fost, ca orice breaslă medievală, o societate secretă. Regăsim cu claritate în cadrul ei cele doua mari strategii ale oricărei societăţi secrete: iniţierea ezoterică şi juramântul de pastrare a secretului. Membrii aveau, de asemenea, parole, semne, vestimentaţie specială, un alfabet secret. În stadiul operativ, societatea masonică a avut - ca orice breaslă - numai trei grade: ucenic, calfa şi maestru.
Aceste trei grade au rămas pâna astăzi primele trei grade ale tuturor riturilor masonice şi alcătuiesc Francmasoneria Albastră.
Pentru ce se asociau constructorii/zidarii? Scopul primordial, atestat la toate breslele, era păstrarea şi transmiterea sub control a secretului profesional. Aceasta operaţiune avea şi o dimensiune spirituală: exista un ritual simbolic, un simbolism al obiectelor (mai ales al uneltelor de zidarie) şi un mit fundamental al bereslei - mitul despre uciderea lui Hiram - arhitectul Templului lui Solomon.
Deoarece erau constructori de zidiri sfinte, Francmasonii au avut totdeauna o situaţie privilegiată. Ei s-au aflat mereu pe primul loc în topul breslelor medievale.În sec. al XVI-lea, însă, odată cu extinderea stilului renascentist în arhitectura sacră occidentală şi odată cu tipărirea primelor cărţi de arhitectură, secretul profesional a fost, practic, distrus. Breasla constructorilor nu-şi mai găseşte justificarea, ea decade vazând cu ochii dar îşi pastrează privilegiile.
Prestigiul Francmasoneriei operative, precum şi incontestabilele sale autonomii faţă de autorităţile statale au atras în lojile constructorilor tot mai multi aristocraţi şi oameni de cultură. Acestia nu erau meşteşugari zidari, ei căutau un loc unde să se poată perfecţiona spiritual în libertate, egalitate şi fraternitate, fără teama de cenzura statului autocrat.
La început, non-meşteşugarii s-au numit masoni acceptaţi. La sfârşitul sec. al XVII-lea, masonii acceptaţi erau deja majoritari în loji. Acum este momentul când Francmasoneria se transformă dintr-o societate operativă într-o societate speculativă, adică în ceea ce ea este astăzi.
Se consideră că prima Mare Lojă a Francmasoneriei speculative s-a constituit la Londra, pe data de 24 iunie 1717. Actul normativ fundamental care a reglementat activitatea acestei prime Mari Loji (denumita Loja-mamă a lumii) s-a intitulat Constituţii, adica "întocmiri, organizări" (din latinul constitutionis).
Constitutiile, cu titlul complet "The Constitutions of the Free-Masons, containing the History, Charges, Regulations of that Most Ancient and Right Worshipful Fraternity", au fost redactate în anul 1723 de James Anderson, ajutat de Jean-Théophile Désaguliers, apoi revizuite tot de el în 1738.
Francmasoneria speculativă a fost o societate secretă alcatuită din oameni liberi cu scopul de a se perfecţiona moral şi spiritual în libertate, egalitate şi fraternitate. Aceasta organizaţie este "responsabilă" pentru Declaraţia Drepturilor Omului şi pentru elaborarea conceptului modern de democraţie.
Francmasoneria speculativă nu este nici religie, nici semi-religie (cum au numit-o unii). Ea orientează individul către savârşirea faptei bune şi îl îndeamnă să se desavârşească în continuu; ar putea fi, deci, definită ca o fraternitate de luptă contra răului. Tocmai pentru că nu este religie, ea cere tuturor candidaţilor să posede o religie, adică să creada într-o Fiinţă Supremă.
De asemenea, faţă de trecut, astăzi Francmasoneria nu se mai declară o societate secretă, ci discretă. Grupurile sociale cele mai active sunt oamenii politici, bancherii, oamenii de afaceri, oamenii de cultură, precum şi oameni din structurile militarizate şi ale justiţiei.
