Mesaj pentru speranţă şi frăţie universală
“La, tout n'est qu'ordre et beaute Luxe,
calme et volupte.”
Charles Baudelaire
Fiecare epocă înclină să creadă că, într-un fel, ea este ultima, că odată cu ea se încheie un ciclu sau toate ciclurile. Azi, ca şi ieri, mai lesne concepem infernul decât Vârsta de Aur, apocalipsa decât utopia, iar ideea unei catastrofe cosmice ne e la fel de familiară pe cât le era budiştilor, presocraticilor sau stoicilor. Vivacitatea spaimelor noastre ne menţine într-un echilibru instabil, propice înfloririi darului profetic. Lucrul acesta e valabil cu precădere pentru perioadele de după marile convulsii (economice, sociale, politice, religioase etc.). Patima profeţiei îi cuprinde atunci pe toţi: scepticii ca şi fanaticii jubilează la ideea dezastrului şi savurează împreună voluptatea de a-l fi prevăzut şi trâmbiţat.
Astăzi facem parte integrantă din Uniunea Europeană şi NATO, într-o lume tot mai globalizată, unde răul şi binele, iadul şi Paradisul se întrepătrund... În secolul care tocmai a trecut, ca şi într-al nostru, mulţi au ajuns la convingerea că Europa e pe moarte sau că tot ce-i mai rămâne de făcut e să-şi ascundă din cochetărie decrepitudinea. Ideea că ar sta să moară s-a răspândit şi-a căpătat o oarecare trecere cu ocazia marilor înfrângeri, în Franţa după 1814, 1870, 1940, în Germania după prăbuşirea din 1918 sau cea din 1945. Totuşi, Europa, surdă la glasul Casandrelor, îşi continuă cu vioiciune agonia, iar agonia aceasta, atât de încăpăţânată, atât de durabilă, echivalează poate cu o nouă viaţă.
Cel ce proclamă sfârşitul „civilizaţiei" ori al „spiritului" o face din resentiment împotriva unui viitor perceput ca ostil şi ca să se răzbune pe istorie, o “trădătoare” ce nu binevoieşte să se conformeze imaginii ce şi-o făcuse despre ea. Acesta va refuza spiritul de înnoire ca pe cea mai mare năpastă.
Avem convingerea că pentru a salva societăţile de la dezordine (haos) e necesară o idee universală, recunoscută de bunăvoie, fidelă principiilor Francmasoneriei. În Francmasonerie există o tradiţie de disciplină sacerdotală, conform căreia nu se pot face niciun fel de referinţe la elemente aparţinând unor grade superioare celui în care loja este deschisă. Un Venerabil de Lojă competent va chema imediat la ordine un Frate vorbind despre Steaua Înflăcărată într-o Lojă de ucenic sau despre Hiram Abif într-o Lojă de ucenic sau de companion.
Francmasoneria este o ştiinţă-artă, care se însuşeşte cu răbdare, în ordinea gradelor crescătoare... Graba de a termina lucrarea în scopul de a produce un maestru în două luni, sau chiar - ce oroare! - într-o singură zi, degradează Francmasoneria de la poziţia ei prestigioasă de societate iniţiatică la una de club monden, mai mult sau mai puţin împodobit cu ceva aspecte filantropice.
Pentru cei care urcă treptele simbolice ale gradelor albastre, câte una pe anul masonic, ridicarea la gradul sublim de Maestru Mason reprezintă o realizare de mare importanţă şi un rezultat al unui efort mistic intens. Este un eveniment cheie al vieţii noastre, contrar calităţii cumpărate cu câţiva arginţi, de membru al unui club.
Indiferent de gradul atins în Francmasoneria simbolică, acest grad este poziţia cea mai înaltă la care un Frate a ajuns la un moment dat, poziţie care în mod imperativ trebuie respectată şi încurajată, şi niciodată, categoric niciodată, criticată.
Conform tradiţiei, când suntem ridicaţi la gradul de Maestru atingem conştiinta faptului că am redevenit ucenici... conştiinţa care devine o demnitate şi o mândrie supremă pentru cei care ajung să fie unşi Inspectori Generali.
Dar în faţa Pavajului Mozaicat să nu uităm avertismentul lui H.
Poincare (valabil totdeauna când apare tentaţia legilor fundamentale, a esenţelor): „Si vous assistez a une partie d'echecs, il ne suffira pas, pour comprendre la partie, de savoir les regies de la marche des pieces".
Spaţiul privilegiat mărginit de cele Două Coloane (J şi B) ne oferă această înţelegere. O societate e condamnată când nu mai are tăria să rămână mărginită. În ce fel s-ar putea apăra (cu o concepţie deschisă, prea deschisă) de excese, de primejdiile de moarte ale libertăţii?
O putem face numai împreună, continuând drumul început cu certitudine că unitatea noastră în diversitate este garanţia că şlefuirea pietrei va fi făcută întru binele ţării pe care o numim cu respect şi veneraţie: ROMÂNIA.
Marele Maestru al MARII LOJI NATIONALE din ROMANIA
Radu Balanescu
DISCURS DE MULTUMIRE
Iubiti si Respectabili Frati,
In primul rand doresc sa va multumesc pentru increderea acordata.
Sunt ferm convins ca fara sustinerea voastra si fara verticalitatea vostra, proiectul MASONERIA ROMANA PENTRU ROMANIA nu ar fi existat.
De fapt acest proiect exista atata timp cat voi credeti in el. Pentru ca acest proiect reprezinta o rezultanta a muncii in echipa, iar membrii echipei care pun in opera acest proiect sunteti voi TOTI cei care ati participat la acest Convent si bineinteles Fratii care v-au delegat la acest Convent.
Apreciez pe cei care au alta opinie si consider ca si cei care nu m-au votat sunt parte a aceleiasi echipe cu care in pace si armonie vom construi MASONERIA ROAMANA PENTRU ROMANIA.
Marele Maestru REPREZINTA in exterior Asociatia Marea Loja iar cei care CONDUCETI sunteti voi !
Pentru ca voi, sunteti forul conducator al Marii Loji si doar delegati reprezentarea catre cei pe care ii alegeti.
Putem spune ca azi 6 noiembrie este ziua in care Masoneria Romana a castigat si nu o echipa sau un candidat.
Sunt convins ca Lumina va straluci asupra tuturor celor care vor pleca in miez de noapte acasa, cu constiinta ca au decis soarta MASONERIEI ROMANE PENTRU ROMANIA.
Va multumesc si pentru voi raman Fratele Radu Balanescu